Cu-atâta grijă merg acum
pe cale pân-la Tine,
când pân-aici atâta drum
l-am izbândit cu bine.

Privesc în jur la orice pas
cu grijă şi cu teamă,
rugându-mă ca nici un glas
să nu mă bage-n seamă.

Grăbesc puţinul ce-l mai am
şi inima-mi tresare,
că-n orice uşi şi-n orice geam
sunt numai colţi şi numai gheare.

Mă tem de orice câine rău,
de orice ochi de pândă,
că toţi stau gata-n jurul meu
să muşte şi să vândă.

Cu cât m-apropiu alergând
spre Poarta-Ţi Minunată,
grăbesc, - un singur gând având:
s-o aflu descuiată.

Un pas - şi încă-nspăimântat
de teamă şi uimire,
mă voi trezi îmbrăţişat
de-ntreaga Ta iubire!