O, tare dor - mai pot purta
povara-ţi sfinţitoare,
dar greu simt inima sub ea
cum cântă şi cum doare...
Mai pot - o, tare dor - mai pot
sui cu crucea încă,
dar simt cum arderea-de-tot
e tot mai grea şi-adâncă.

O, tare dor - mai pot privi
lumina viitoare,
dar clipa când se va ivi,
cum voi putea-o oare?
Mai pot - o, tare dor, - să-ntind
cântarea spre cunună
şi candela să-mi ard, veghind,
ajungerea-mpreună.

O, tare dor - mai pot, căci ştiu
că încă o clipită
şi-apoi de-a pururi am să fiu
o dragoste-mplinită...
Mai pot - o, tare dor - şi cânt
când rugul se-nteţeşte,
ştiind cu ce slăvit avânt
va-ncepe ce sfârşeşte.