Tu care ştii ce jertfă sfântă
e-aceea căreia ne-aduci,
- sfinţeşte-ne-o şi ne-o-nveşmântă
în slava Naltei Tale Cruci.

Tu care ne presări cu sare
usturătoarele tăieri,
ne-alină cazna sfinţitoare
din zvârcolitele tăceri.

Tu care ne aşezi tăciunii
sub arderea-de-tot cea grea,
ne-ascunde-n şoapta rugăciunii
suspinul care nu l-am vrea.

Tu care ştii ce aspră cale
ne-a fost calvarul pân-aici,
ne fă zvâcnirile domoale
sub loviturile de bici.

Tu care ştii cum arde fierul
trecând prin carne către lemn,
fă să vedem în flăcări cerul
şi-n moarte-al Învierii Semn.

Şi Tu care-ai promis Vecia
clipitei de sub Crucea Ta,
împrospătează-ne tăria
iubirii, s-o putem purta.