Aprinsa Domnului iubire
mă rog mai sfântă să ne creşti,
şi-n alba ta neprihănire
viaţa-n veci să ne-o-mpleteşti,
tot mai frumoasă, mai senină
şi mai predată s-o primeşti.

Cu aripi tot mai largi spre Soare
să ne desparţi de tot ce-i jos,
- către vecia primitoare
şi Necuprinsul prietenos,
un imn sfinţit şi-o jertfă dulce
spre bucuria lui Hristos.

Prin suferinţă să ne-apropii
de împliniri ce sunt - şi nu-s,
fă lacrimile noastre stropii
de drag pe crinii lui Isus,
alin pe răni şi mir pe glezne
şi dor pe Sânul lui Isus.

O, fă-mi tot mai puţin pământul
şi tot mai mult cerescul eu,
şi tot mai strălucit veşmântul
cu care merg spre Dumnezeu...
Mai alb, mai sfânt, mai scump veşmântul,
să mă iubească Dumnezeu.