Tot mai greu şi tot mai singur
fuge timpul tău grăbit,
ceasu-ţi numără din urmă
paşii lui către sfârşit...
Tu-i auzi numărătoarea
- te-ai obişnuit cu ea,
dar odată, dintr-o dată
va plesni - şi va tăcea!

Ce vei face-atunci, ce vei face-atunci
dragul meu, - dragul meu?
Ce vei face-atunci, ce vei face-atunci
fără Dumnezeu?

Mor bătrânii - vin copiii,
- nici nu ştii cum au crescut...
Solul morţii bate-n tâmplă
tot mai des şi cunoscut,
simţi bătaia lui - şi parcă
te-ai obişnuit cu ea
dar odată, dintr-o dată
va plesni - şi va tăcea!

Vai ce-aproape-i clipa morţii
de-orice om şi orice pas,
ştii tu ceasului tău oare
ce bătăi i-au mai rămas?
Vrei tu oare să te afle
trăsnetul nepregătit?
- Poate-i cea din urmă clipă
când mai poţi fi mântuit!