Cine sunt eu, să merit Harul Tău?
Un biet proscris nenorocit și rău!
Mi-am sfâșiat cămașa - albă, - n spini,
Și m-am lipit de oamenii străini.

Cine sunt eu, să merit pacea Ta?
Eu cel cu suflet plâns de cucuvea!
Am părăsit cărarea către Rai
Și azi mă -împiedic și de-un fir de pai.

Cine sunt eu, s-aștept să mă asculți?
Când glasul tău răsună peste munți!
Sunt fiu pierdut, orfan, rătăcitor,
Flămând, setos și neascultător!

Tu ești iubire, prieten credincios
Și tot ce faci îmi este de folos.
La umbra Ta pot zabovi mereu,
Și-n vremuri bune, dar și când mi-e greu.