Când norii grei acopăr tot cerul vieţii mele,
când nu mai văd nici cale, nici ţărmuri şi nici stele,
Tu eşti întotdeauna Acel ce-mi dai nădejde,
Isuse, Isuse, Isuse...
Tu, Soarele Iubirii ce dulce mă-ncălzeşti.

Când Tu eşti lângă mine Însoţitor şi Frate
nu-mi simt viaţa frântă de-a mea singurătate,
că Tu-mi eşti Stâlp de Flăcări şi Norul de Lumină,
Isuse, Isuse, Isuse,
Tu-mi dai umblării mele încredere deplină.

Slăvită fie veşnic clipita neuitată
când dragostei din mine i-ai strălucit deodată,
când m-ai cuprins în soare şi mi-ai grăit cu miere,
Isuse, Isuse, Isuse...
Tu-mi dai iubirii mele o veşnică-nviere.

Să nu-Ţi mai pierd credinţa nici dus cât de departe,
să nu-Ţi slăbesc nădejdea nici stând pe-un rug de moarte,
iar dragostea-Ţi să-mi fie întreaga mea comoară,
Isuse, Isuse, Isuse...
Cum mi-ai avut-o toată Isus, de-ntâia oară.