Ești Dumnezeul vieții mele,
În Tine ma încred mereu,
Izvor de apă cristalină,
Îmi ești pustiul cand e greu.

Ești fericirea necuprinsă,
Ce mă-nfășoar-adeseori,
Alungi Tu teama întristării,
Adusă de al vieții nori.

Tu-mi ești iubirea fără margini,
Ce-alină sufletu-mi zdrobit,
Răspunzi când strigătu-mi se-nalță,
Azi sunt al Tău căci m-ai iubit.

Ești împlinirea cea de vise,
Prin ele zbor să te-ntâlnesc,
Ești soarele ce-alungă norii,
Ah cât de mult eu te iubesc.

Mă-nviorezi în orice clipă,
Mi-e harul Tău un adăpost,
O stralucire-mi stă în față,
Tu vieții mele-ai dat un rost.

Mi-e inima în veselie,
Învăluită-n desfătari,
Pe aripa iubirii Tale,
Trec iute de întinse mări.

Odihna mea ești Tu căci iată,
M-adăpi din râul nesecat,
Cărarea dreaptă-mi pui în față,
În viață eu ca să nu cad.

Mă-nveți cum mâini nevinovate,
Să am mereu orice-ar veni,
Tu ești Viteazul meu în lupte,
Ce mă păzește zi de zi.

Nădejdea mea e doar în Tine,
De mine nu te-ascunzi vre-o dat,
Ești Tatăl meu... o, ce minune,
Să fiu un fiu de Împărat.

O moștenire mă așteaptă,
În veci cu Tine eu voi fi,
Aștept mereu să vină-n grabă,
O mare... minunată zi.
Amin