Pacea Ta-i izvor de viață,
Nesecat sub soare-arzând,
E lumina strălucită,
Ea alungă orice gând.

Frământarea stă departe,
Pacea Ta când este-n noi,
Este-o dulce mângâiere,
În necazuri și nevoi.

Pacea Ta este salvarea,
Celor care cred în ea,
Valurile tulburate,
Nu îneacă pacea Ta.

Ea închide gura mării,
Ea mă trece și de mări,
Ea îmi este răsăritul,
Timpului de după zări.

Este o comoară vie,
Darul cel nemeritat,
Pentru el stăteai odată,
Pe o cruce agățat.

Pentru ea murea-i odată,
Astăzi să o pot avea,
Ca să pot sa trec de vremea,
Aparută-n fața mea.

Pacea Ta e-nviorare,
Plină doar de bucurii,
Ea ridic-orice privire,
Ce așteaptă ca să vii.

Ea nu lasă întristarea,
Ca să fie calea mea,
Drumu-mi este-o bucurie,
Căci am Doamne pacea Ta.

Pace Ta îmi dă putere,
Ca o floare sunt în ea,
Înflorită-n orice vreme,
Nu mai pentru slava Ta.

Este Doamne minunată,
Binecuvântat eu sunt,
Să am pacea Ta divină,
Cât trăiesc pe-acest pământ.
Amin