Ce frumoase sunt azi toate,
Mâna Ta ce le-a creat,
Chiar și stelele pe ceruri,
Doamne Tu le-ai așezat.

Frunzele în vânt îți cântă,
Fredonează harul Tău,
Căci și ele sunt supuse,
Numai Ție Dumnezeu.

Apele cu susur dulce,
Sub un cer senin se scurg,
După Tine ele-aleargă,
Din amurg până-n amurg.

Cursul lor este de Tine,
Hotărât... căci Tu-ai făcut,
Apele dar și pământul,
Ești sfârșit... ești început.

Ce frumos e răsăritul,
Când răsare... -i strălucit,
El pe raze vii coboară,
Doamne Tu l-ai întocmit.

Este-mpodobit de Tine,
Viață-n răsărit ai pus,
O mireasmă răspândește,
Până în al său apus.

Ce frumos e-un' nalt de munte,
Se înalță până sus,
Doritor să-mbrățișeze,
Slava Ta sfinte Isus.

Mâna Ta o poală-i puse,
Pe-adevăr este zidit,
Orice i-ar veni în cale,
Este-un munte neclintit.

Ce frumoasă este viața,
Așezată-n mâna Ta,
Este ca o floare rară,
O valoare este ea.

Ca o piatră nestemată,
Un rubin ce-i valoros,
Este viața petrecută,
Împreună cu Hristos.

Ce frumoase sunt azi toate,
Tu ești Cel ce le-a făcut,
Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Niciodat n-am cunoscut.

Creator e numai Unul,
Numai unu-i Dumnezeu,
Tu ești Doamne, Tu ești Tată,
Tu ve-i rămânea mereu.
Amin