Îmi amintesc Isuse
În straja nopții grele,
Cât Tu ai fost de-aproape,
Mereu ființei mele,
Strig doar de bucurie,
În Tine-s desfatat,
Căci Tu din groap-adâncă,
M-ai scos... m-ai înviat.

Îmi amintesc Isuse,
În lacrimile-amare,
Cum eu avut-am parte,
De marea-ți îndurare,
Tu m-ai ferit de sfatul,
Acelor ce sunt răi,
M-ai pus în rândul celor,
Ce sunt și-aici ai Tăi.

Îmi amintesc Isuse,
În grelele suspine
Cum dragostea-ți cerească,
Oprea chiar lângă mine,
Să fiu aici o pradă,
O clipă n-ai lăsat,
Tu strigătu-mi spre ceruri,
Mereu l-ai ascultat.

Îmi amintesc Isuse
Cum ape-ai despărțit,
Să pot vedea limanul,
Ce-aduce un sfârșit,
Tu stăpânești pământul,
Să-ți fie închinat,
Stăpân îmi ești și mie,
Sunt rob... Tu... Împărat.

Nu uit cât e de mare,
Iubirea ce-am văzut,
Acolo... sus pe cruce,
Când sufereai tăcut,
Îmi amintesc Isuse,
De toată jertfa Ta,
Când cerul pentru mine,
În urmă-ți rămânea.

Cu mare mulțumire,
Eu vin în fața Ta,
Nu uit nici clipa-n care,
Opreai în fața mea,
Nu uit de harul care,
De sus l-ai revărsat,
În dreptul meu Isuse,
Când m-ai răscumpărat.
Amin