Cu Dumnezeu prin vale-adâncă,
Luptăm cu vremuri ce-au venit,
Iubirea Lui ne dă putere,
Căci mult prea mult El ne-a iubit.

Adâncul glasul își ascute,
Să ne zdrobească mult ar vrea,
Dar ne-ntărește harul care,
E revărsat din slava Sa.

Prin umbra zilelor azi pasul,
Grăbim spre cea mai mare zi,
Stau norii gata să ne-oprească,
Să ne împing-a rătăci.

Putere n-au căci iată... cerul,
Ne-a luminat cărarea Sa,
Lumina norii îi străpunge,
Ca să putem mereu vedea.

Cu Dumnezeu prin vremuri grele,
Urcăm pe-un deal spre răsărit,
Chiar dacă lupta e greoaie,
Noi vom lupta pân-la sfârșit.

Căci ne așteaptă veșnicia,
Spre ea suntem aici grăbiți,
Prin valea morții îngrozite,
Ce-ar vrea să fim noi nimiciți.

Frumosul viselor ne-așteaptă,
Căci împlinirea lor e sus,
Puterea dragostei ne urcă,
În brațul Domnului Isus.

El trece muntele în urmă,
Să fie greul un trecut,
Pe brațul Sau e biruință,
Ne este el în toate scut.

Cu Dumnezeu întotdeauna,
Aici mereu doar vom urca,
Ne este ajutor în toate,
Divinul har... iubirea Sa,

Cu El vom birui furtuna,
Vom fi doar glorioși mereu,
Căci stă la carmă-ntotdeauna,
Unde-i lăsat... El Dumnezeu.

Cu El pe apele întinse,
Putem păși, înainta,
Căci apele de El ascultă,
Când va strigă, ele-or tăcea.

Stăpân El este peste toate,
Și mie-mi este Împărat,
Cu El voi fi până la capăt,
Un rob în adevăr curat.
Amin