De n-ai fi fost de partea mea,
M-aș fi pierdut în vale,
Mi-ar fi un plâns azi viata grea,
Și pasul mai agale.

De n-ai fi fost din zori de zi,
Lumină pentru mine,
Aș fi pierit într-un adânc,
Ce-i plin doar de ruine.

De n-ai fi fost al meu izvor,
De apă dătătoare,
De viață dar și bucurii,
Aș fi căzut sub soare.

În arșița ce a cuprins,
Această omenire,
Aș fi și eu de nu aș fi,
Salvat de-a Ta iubire.

De n-ai fi fost Vindecător,
Aș fi plin de durere,
Căci numai Tu îmi poți a fi,
Mereu doar mângâiere.

Tu rănile mi-ai vindecat,
Să fiu o fericire,
Ce-aleargă printre vremi de azi,
Spre Tine nemurire.

De n-ai fi fost cu mine Tu,
Aș fi-n singurătate,
De-a Ta prezență pe pământ,
Aș rătăci departe.

Aș fi o frunză pe pământ,
Luată de furtună,
Țărână dusă de un vânt,
Sub soare și sub lună.

De n-ai fi stat pe-o cruce grea,
Tăcut în suferință,
Spre moarte azi m-aș îndrepta,
Aș fi gol de căință.

Dar mila Ta eu am văzut,
Când te-ai oprit o clipă,
În dreptul meu ca să nu fiu,
În viață o risipă.
Amin