Să nu cârtești în încercare,
Oricât aici ți-ar fi de greu,
Oricât durere-ar fi de mare,
Încrede-te în Dumnezeu.

La capăt este astăzi vremea,
Mai rabdă... nu descuraja,
Să nu cârtesti în alergare,
Oricât ar fi aici de grea.

Să nu cârtești când valul vine,
Nici vântul când el suflă iar,
Când soarele pe cer apune,
Sau când apare vre-un hotar.

Căci vine-o zi... e-atât de-aproape,
În care toate vor sfârși,
Ea este dincolo de greul,
Care încearc-a te opri.

Să nu cârtești cu deznădejde,
Credință cere... îți va da,
Privește cerul când sunt stele,
Și-atunci lumină poți vedea.

Privește zorii dimineții,
Care vestesc iubirea Sa,
Și nu cârti căci niciodată,
Cârtind nu poți înainta.

Să mulțumești întotdeauna,
Plăcută este Celui sfânt,
O multumire-n încercare,
Sau ploi, sau valuri, sau prin vânt.

În haina alb-a biruinței,
La capăt El te va-mbrăca,
De nu cârtești pe drum prin vale,
Când va fi vremea una grea.

Fii credincios până la capăt,
Asa cum El cândva era,
Pe dealul suferinței grele,
Când viața-n chinuri își dădea.

Și nu îți părăsi credința,
Să încrede-te în Dumnezeu,
El este-ntoate biruința,
E ajutorul tău mereu.
Amin