Te-au răstignit Isuse,
Pe dealul suferinței,
Ducând o cruce care,
Ea nu a fost a Ta,
Vândut ai fost de oameni,
Și fără de dreptate,
Răbdai o judecată,
Atât de mare... grea.

Te-au răstignit Isuse,
Când ți-am văzut iubirea,
Când stropii sfinți de sânge,
Pământul umezeau,
Tu ne-ai spălat păcatul,
Tu ne-ai adus iertare,
În mâini și în picioare,
Când cuie îți băteau.

Te-au răstignit Iubire,
Sub bice fără milă,
Când pietre înspre Tine,
Mulțimea arunca,
Dar ai răbdat calvarul,
Ce ți-a adus durere,
Ca să vedem ce mare,
Este-ndurarea Ta.

Te-au pus pe lemnul groazei,
Să mori plin de durere,
N-ai fost crezut de oameni,
Că Împărat erai,
Întreaga omenire,
Primea atunci iertare,
Când fără de dreptate,
Tu agățat stăteai.

Te-au răstignit păgânii,
Când pentru ei Tu Doamne,
Ai ridicat privirea,
Să fie ei iertați,
Nu te-ai gândit la Tine,
Ai vrut s-aduci salvare,
Ai vrut chiar și păgânii,
Să fie ei salvați.

O jertfă mai măreață,
Nu s-a văzut sub soare,
Întreaga omenire,
Prin ea răscumpărai,
Să aibă mântuire,
Și parte de odihna,
Cea fără de hotare,
Care va fi... în Rai.
Amin