Când ți-e inima străpunsă, tu o clipă nu uita,
Lângă tine este Domnul, mângâiere îți va da,
El îți vindecă și rana, ce-i făcută de cei răi,
Și te pune pe cărarea, ce-i departe azi de ei.

Când ți-e inima-ntristată, nu uita... Acel dintâi,
Se va coborâ la tine, cu alese bucurii,
El e Cel ce-ți poate-aduce, zi de zi înviorare,
Caci El nu-i un om... El este, Cel ce margine nu are.

Dar când este-ndurerată, inima din pieptul tău,
Nu descuraja căci Domnul e Vindecător mereu,
Cu balsam de vindecare, El din ceruri va veni,
Rana inimii s-o șteargă... că să poată iar iubi.

Nu te teme nici de timpul peste tine ce-a venit
Cu iubire-adevărată, ești de Dumnezeu iubit,
Nici de lupta cea greoaie teamă astăzi să nu ai,
Doar luptând poți fi pe drumul care duce către Rai.

Nu fi trist pe calea vieții, bucură-te în Hristos
Greul ce îl duci tu astăzi, te va face glorios,
Tu vei birui furtuna, care parcă n-ar avea,
Capătul... dar are capăt, când Isus va apărea.~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~
Stai de vorbă azi cu Mine, suflete împovărat,
Vreau să îți ridic povara, să te simți mai ușurat
Prin credință tu privirea, s-o ridici spre cer mereu,
Vei vedea doar izbăvirea, care e sub harul Meu.

Mergi pe ape tulburate, valuri chiar de vor veni,
Lângă tine sunt în toate, Eu nu te voi părăsi,
Te iubesc ca prima oară, când pe cruce Eu mi-am dat,
Viața-n grele suferințe, căci te-am vrut răscumpărat.

De îți este grea azi crucea, nu uita... și Eu am dus,
Și-o povară mai greoaie, până-n deal... acolo sus,
Du și tu doar în tăcere, lângă tine Eu voi fi,
Mâna Mea ți-e ajutorul, ea mereu te va-ntări.

Îți voi da acea putere, ce-o cobor prin Duhul sfânt,
Însă voia mea să fie-n fața ta jos pe pământ,
Împlinește-o cu plăcere, roada Duhului să ai
Faptă bună este calea, tu pe ea mereu să stai.

Nu-asculta străine șoapte, căci Eu nu te-am părăsit,
Știu durerea, știu și greul, ce îl duci necontenit,
Însă greul nu-l duci singur, te voi ajuta mereu,
Stai sub har în închinare, ca să duci ușor ce-i greu.
Amin