Dumnezeu și azi vorbește,
Chiar și pentru fiecare,
Chiar prin vestea de războaie,
Clipele ce sunt amare.

Și prin gura celui care,
Este el neprihănit,
Ce trăiește adevărul,
Care este neclintit.

El vorbește prin cuvântul,
În scriptură ce-i lăsat,
Prin slujbașii ce de veghe,
Stau mereu... neâncetat.

Nu prin gura ce gândește,
Gânduri rele zi de zi,
Răul e Stăpânul gurii,
Care poate doar răni.

Dumnezeu și azi vorbește,
Prin trăirea celor sfinți,
Care poartă haina albă,
Haina veșnicei credinți.

Prin a celor ce profită,
Astăzi de numele Său,
Nu vorbește niciodată,
Gura cea de Dumnezeu.

El vorbește prin privirea,
Celui blând... celui milos,
Cel ce-i lepădat de sine,
E plăcut el lui Hristos.

Însă cel plin de trufie,
Este-n lanțul celui rău,
Răutatea nu e rodul,
Duhului din Dumnezeu.

El și azi din ceruri strigă,
Apele șuvoi când vin,
Vrea s-aducă mântuire,
Celor ce legați suspin.

Niciodată El nu tace,
Și în răsărit și-apus,
Glasul Lui mereu se-aude,
Căci e glasul lui Isus.
Amin