N-ai să pleci de-aici în ceruri, de n-ai inima curată,
De nu ai acea credință, care este de sus dată.

N-ai să pleci în veșnicie, de nu ești aici milos,
De nu ești Samariteanul, care-a fost cândva Hristos.

N-ai să pleci de-aici creștine, de nu este gândul tău,
Zi de zi în zbor sub soare, numai înspre Dumnezeu.

De n-ai fapte ce odată, te pot ele-ncorona,
Slava Mielului ce vine, niciodat n-o vei vedea.

N-ai să știi ce-i răsăritul, care-i fără asfințit,
De n-ai inima deschisă, pentru cel ce-i necăjit.

De îți strângi aici avere, pe Hristos... nu-l vei vedea,
Numai cei ce-și duc greu crucea, cu Isus la mas-or sta.

Numai cei ce plâng de jale, numai cei ce-s prigoniți,
Vor fi-n ziua revenirii, de Isus la cer răpiți

Numai ei vor ști ce dulce, este viața-n Paradis,
Cei ce luptă pân-la capăt, pot a birui... e scris.

N-ai să vezi o Țară sfântă, unde veșnic va domni,
Dragostea nemuritoare, ura dacă vei rodi.

Tu creștine niciodată, n-ai s-ajungi în veșnicii,
De n-ai dragoste în tine, focul ei aprins... dintâi.

Astăzi vreme-ți dă doar harul, peste tine revărsat,
Pocăiește-te în grabă, schimbă viața ta în grab.

Dacă vrei la poarta sfântă, ca să fii recunoscut,
Fii creștin cu a ta viață, sfânt de cei din jur știut.

Fii un ajutor acelui, ce pe drum e obosit,
Gura ta să-mbărbăteze, pe cel încercat... lovit.

Ale tale fapte multe, bune să le ai mereu,
Ca să pleci din asta viață, sus la cer... la Dumnezeu.

Ca să pleci la fericirea, de pe strazile-aurii,
Nu le vei calcă de astăzi, nu privești spre veșnicii.

Fii un rob de ceruri vrednic, dacă vrei să-l moștenești,
Când aceasta alergare, pământeasc-o să sfârșești.
Amin