Fiule pierdut prin lume,
Astăzi Tatăl te așteaptă,
Cerurile le deschide,
Să-și întindă mâna dreaptă,
Să te scoată din mocirlă,
Ești în ea tu scufundat,
Ești orbit doar de plăcerea,
Ce te duce în păcat.

El ar vrea să dezrobească,
Sufletul tău greu robit,
De a lumii amăgire,
Care azi te-a rătăcit,
Tăvălit ești prin noroaie,
Dar din ele mult ar vrea,
Să te scoată la lumină,
Să-ți dea viață... pacea Sa.

Ești plecat de multă vreme,
Pribegind pe drumul rău,
Dar ascultă... azi te strigă,
Glasul cel de Dumnezeu,
Nu mai amâna chemarea,
Fiule... nu zăbovi,
Lasă lumea... vrea o haină,
Nouă ție-a-ți dărui.

Astăzi vrea sa mântuiască,
Domnul și ființa ta,
Poate-i ultima strigare,
Fiule... nu amâna,
Poate mâine nu mai vine,
Poate azi se va sfârși,
Tu întoarce-te la Domnul,
În păcat... nu zăbovi.

Bunătatea își arată,
Astăzi și în dreptul tău,
Vrea din El sa-ți dea o parte,
Ca să fii din Dumnezeu,
Să porți numele cel mare,
Fiu de-un veșnic Împărat,
Care printr-o jertfă sfântă,
Ție-n dar El ți l-a dat.

Vino la izvorul vieții,
Viață să primești în dar,
Vino să găsești lumina,
Nu mai sta ca un hoinar,
Lumea moarte îți aduce,
Domnul viață îți va da,
Azi îți dă El mântuire,
Vino... nu mai amâna.
Amin