De nu ai fi Tu soare
Aș sta mereu în noapte,
De nu ai fi un susur,
M-aș rătăci în șoapte,
De nu mi-ai fi lumină,
M-ar nimici un gând,
De nu mi-ai fi speranță,
M-ar spulbera un vânt.

De nu mi-ai fi iubire,
De ur-aș fi zdrobit,
De nu mi-ai fi-alinare,
Ar fi așa cumplit,
Durerea vieții grele,
Ea vine-adeseori,
De nu mi-ai fi tărie,
Eu aș cădea sub nori.

De nu mi-ai fi izvorul,
De viață dătător,
M-ar înghiți pustia,
M-ar pune sub zăvor,
M-aș zbate în tăcere,
De nu mi-ai da Tu grai,
De n-ai fi Salvatorul,
Nu aș sfârși în Rai.

De nu mi-ai fi speranță,
Spre moarte-aș alerga,
De nu mi-ai fi suflare,
Întins pe-adânc aș sta,
De n-ai fi Tu Isuse,
Al vieții răsărit,
Mi-ar fi azi pasul numai,
Spre-al nopții infinit.

De nu ai fi Tu Doamne,
Stăpân în veșnicii,
N-aș fi în rândul celor,
Ce sunt aleși... sunt vii,
N-aș fi în rândul celor,
Ce-au fost răscumpărați,
Nici printre cei ce-s astăzi,
În sânge sfânt spălați.

Ce mare e minunea,
Ce Tu doar ai făcut,
Sfârșitul suferinței,
Mi-ai dat... și-un început,
Ești Alfa și Omega,
Stăpânul tuturor,
La Tine-i cheia morții,
Căci Tu ești Domnitor.

Tu stăpânești pământul,
Și ceru-l stăpânești,
A Tale sunt azi toate,
Căci doar Tu Rege ești,
Doar Ție ți se-nchină,
Tot Tu ce ai creat,
Neprihănite Tată,
Ești Marele-Mpărat.

De necuprins ți-e harul,
Dar și iubirea Ta,
Nu-i nimenea ca Tine,
Nici nu se va afla,
Doar unul este Domnul,
Doar unu-i Dumnezeu,
Ești Tu... și numai unul,
E-n toate... harul Tău.
Amin