Îmi arde inima de dor, de Țara minunată,
Să fiu o veșnicie-aș vrea, cu-al meu Părinte... Tată.

Ah cât mi-e dor să pot vedea, cereasca armonie,
Să cânt cu îngerii în cor, plin doar de bucurie.

Îmi arde inima de dor, s-ajung doresc acasă,
Sunt fericit... ființa mea, bătută nu se lasă.

Cu lacrimi doar de bucurii, privesc spre nemurire,
Cât de frumos ești Dumnezeu, ești marea mea iubire.

Îmi arde inima de dor, să te-ntâlnesc pe Tine,
Căci mult doresc să plec grăbit, din vremi ce-mi sunt străine.

Prin vise vii nu mă opresc, dorința-mi este mare,
Pe străzi de aur să pășesc, sub strălucit de soare.

Să văd cum apele ce-s vii, nu seacă niciodată,
Acolo viața de aici, va fi deplin uitată.

De locul plin de bucurii, mi-e dor... mi-e dorul mare,
Aștept sa vii, să te cuprind, să cânt a Ta-ndurare.

Aștept al vieții răsărit, el astăzi nu-i departe,
O vreme scurt-a mai rămas, un pas ne mai desparte.

Cu dor te-aștept, te-aștept să vii, în ziua cea mai mare,
În care înălțat voi fi, te-aștept cu nerăbdare.
Amin