Lucruri mari astăzi ne spune,
Vremea care a sosit,
Glasul cerului se-aude,
Este azi de neoprit.

Cheamă suflete la viață,
E grăbit... căci a rămas,
Doar o clipă... numai una,
Ne desparte doar un pas.

Buze sfinte spun dreptatea,
Răutatea o urăsc,
Lepădare ne spun astăzi,
De ce nu-i Dumnezeiesc.

Îndrumarea cea divină,
Aur ea a devenit,
Stă mereu în fața noastră,
Căci suntem popor iubit.

Ca să-L caute pe Domnul,
Strigă timpu-adeseori,
Dăruită ne e vremea,
Ce-i senină și sub nori.

Inimi azi sunt dezbrăcate,
Pentru a le îmbraca,
În chemarea ce se-aude,
Haina albă a purta.

Strigă chiar și-nțelepciunea,
Să veghem ar vrea mereu,
Să găsim ne spune viața,
Viața... este Dumnezeu.

Dăruită ne e pâinea,
Ce-i lăsată prin cuvânt,
Celor ce-s flămânzi le-aduce,
Noi puteri prin legământ.

Un izvor de apă vie,
Este dragostea de sus,
Udă astăzi omenirea,
Dar nici harul nu-i ascuns.

Căci mai dă o vreme harul,
Pentru a se pocăi,
Tot pământul ca să fie,
Înălțat în marea zi.

Scutură adânc țărâna,
Căci îl vrea aur curat,
De mânie și de ură,
Este astăzi dezbrăcat.

O lumină îl trezește,
O lumină-n asfințit,
Ce aduce vestea bună,
Vestea cea din răsărit.
Amin