Mă frământă doruri multe,
Căci iubesc cu-adevărat,
Dorul de-a ajunge-acasă,
Este cel înflăcărat.

Să privesc mereu spre ceruri,
Am dorinta... orice-ar fi,
Știu... acolo e iubirea,
Care nu se va sfârși.

Mă frământă taina vieții,
Care-i dincolo de nori,
Frământarea mă trezește,
Cu privirea-n sus în zori.

Vreau sa văd doar frumusețea,
Ce sfârșit nu va avea,
Am nădejde... vine ziua,
Când în ea eu voi intra.

Mă frământă frământarea,
De-a-L vedea pe Dumnezeu,
De-a vedea Ierusalimul,
Sa îl locuiesc și eu.

De-a vedea străzi aurite,
Primăvara de-a vedea,
Ma frământă frământarea,
Până când o voi afla.

Vreau sa odihnesc în pacea,
Dincolo de vremi ce sunt,
Unde nu e greu vre-o dată,
Unde-i viață și doar cânt.

Unde este fericirea,
Care-mi este azi un dor,
Pentru ea mă zbat pe cale,
Pentru ea mă-nalț în zbor.

O neliniște-mi frământă,
Inima... să nu opresc,
Ea mereu ma întărește,
Și ma face să grăbesc.

Să grăbesc și pregătirea,
Pentru nunta ce va fi,
Când pe nor Dumnezeirea,
Să mă-nalțe va veni.
Amin