La nunta care-ndată vine,
Un răsărit va răsări,
Pe nor din slăvile divine,
Un Împărat se va ivi.

Un Dumnezeu al mântuirii,
Să ne răpească va veni,
Tot ce vestit a fost odată,
În ziua Lui se va-mplini.

Se v-auzi și o strigare,
O trâmbiță va răsuna,
Să fim dar gata de plecare,
Când va veni din slava Sa.

Să strângem roadele iubirii
Să ne cunoască-n marea zi,
Să stăm cu sfinți-n cer la masă,
În vremea ce nu va sfârși.

Un cânt de glorii să se-audă,
Și azi... chiar dacă este greu,
Căci biruința se coboară,
Când înălțat e Dumnezeu.

După o noapte vine ziua,
În care-n veci de veci va fi,
Doar primăvară căci iubirea,
E floarea care va domni.

Acolo ura, vrăjmăsia,
Un loc vre-o dat nu va avea,
Să lepădăm a lor dar haină,
Odihna să putem afla.

Vom odihni în fericire,
În bucuriile de sus,
La mal de ape nesecate,
Izvor a toate e Isus.

Pe străzile strălucitoare,
Cu El la pas atunci vom fi,
Să ne sfințim ca să ajungem,
Unde doar pace vom găsi.

Acolo soare ce răsare,
Vre-o dat apus nu va avea,
Lumina-i caldă e menită,
Ea suflete a-nviora.

Va coborâ pe fețe care,
Aici au plâns neîncetat,
Căci cerul este locul celor,
Care pe Domnul l-au urmat.

Pe urma Lui găsești o cale,
Ce în iubire va sfârși,
Pe urma Lui e mântuirea,
Pe ea și-n noapte este zi.

Să o urmăm cu bucurie,
Suntem aleși să nu murim,
Și-atunci când va veni ca Mire,
Mireasa Lui să devenim.

Un strigăt azi ne mai desparte,
Un pas mai este între noi,
S-avem privirea ridicată,
Căci moartea este înapoi.

Să fim în luptă pân-la capăt,
Din zori în zori doar vegheatori,
Nu e departe veșnicia,
E-aproape... este... după nori.

Azi vestea buna se aude,
Prin vremurile ce-au venit,
E glasul Celui care vine,
Al veșniciei răsărit.
Amin