Trezește-te popor îndată,
O scurtă vreme a rămas,
Strigată-i ultima chemare,
Curat rămâi la orice pas.

Vin vremi de mare strâmtorare,
Nu mai e mult și ve-i vedea,
O cernere demult vestită,
Doar bobul greu va rămânea.

Trezește-te din ațipire,
Se-aude-o zarvă-n asfințit,
E vremea grea ce se grăbește,
Să fii poporul nimicit.

Deschide ochii ca lumina,
S-o vezi pe urma ce-am lăsat,
Adâncul urlă azi... răcnește,
Să fii poporul clătinat.

Primește-n inimă pe Domnul,
În deznadejdi nu coborâ,
De-l vei primi ca Domn al vieții,
Cu dreapta Sa te va păzi.

Te va zidi pe culmea stâncii,
Să nu te-nghit-al mării val,
Privește doar spre biruință,
Fii Domnului mereu loial.

Trezește-te în straja nopții,
Cu Dumnezeu vei birui,
El poate lupta să oprească,
Vrăjmașii poate a-i opri.

Adăpostește-te în harul,
Ce îl revarsă ne-ncetat,
În dreptul tău credincioșia,
Poporule... și-a arătat.

El stapânește pe vecie,
Sub ochii Lui ai fost mereu,
Apropiete-te azi în grabă,
De dragostea Lui Dumnezeu.

Tu nu știi clipa revenirii,
Fii dar în toate vegheator,
Ca să ai parte la un capăt,
Când va veni... de-un ultim zbor.

Tu poartă-te cu-nțelepciune,
Fără prihană să rămâi,
Cu ochii aținiți spre ceruri,
În focul dragostei dintâi.

Căci dragostea e calea sfântă,
Iubind mereu... vei birui,
Trezește-te căci vine Domnul,
O clipă nu va zăbovi.
Amin