Zboară pasăre măiastră,
Lasă-n urmă vremi ce sunt,
Zborul tău pe aripi sfinte,
E purtat de-un legământ.

Lasă jalea să devină,
Așternut pe drumul greu,
Zboară, zboară către ceruri,
Te așteaptă Dumnezeu.

De-ți sunt aripile frânte,
Stai sub har Dumnezeiesc,
Vindecă El orice rană,
E balsam divin... ceresc.

Într-o clipă chiar și munții,
Harul poate a-i muta,
Ca să treci de ei în grabă,
Mirele-a-ți întâmpina.

Zboară-nalt și printre astre,
Sunt luminatorii vii,
Îți vor arăta cărarea,
Cu sfârșit în veșnicii.

Puse sunt mereu pe ceruri,
De o mână ce a stat,
Pe o cruce când pe Domnul,
L-au urcat nevinovat.

Zboară pasăre spre locul,
Unde este El... Hristos,
Zborul tău plăcut să-i fie,
Cum și viața Lui a fost.

O grădină înflorită-n,
Orice vreme tu să fii,
Cum sunt cei plini doar de Domnu-n,
Luptele spre veșnicii.

Zboară spre izvor de ape,
Care nu vor mai seca,
Preaiubitul tău e-aproape,
El nu va întârzia.

Zorii dimineții tale,
Le răsare El mereu,
Ca să vezi marea lucrare,
Ce o face-n dreptul tău.

Nu opri la vre-o răscruce,
Tu să zbori neîncetat,
Fii frumoasă, fii plăcută,
Căci mireasă de-Mpărat,
Ca să fii ai fost aleasă,
Când pe nor va reveni,
Zboară pasăre măiastră,
Nici-o clipă nu opri.

Să îți fie înălțarea,
Lina cum în zori de zi,
Pe a soarelui lumină,
Roua urc-a se topi.

În apus fii cum e steaua,
Ce-i grabit-a răsări,
Zboară pasare măiastră,
În curând se va sfârși.
Amin