De-ai crede azi în jertfa sfântă,
Creștinule ce-asculți acum,
Când vine valul nu ai spune,
Că este-atât de greu pe drum.

De ai avea spre cer privirea,
Ce-adeseori tu o apleci,
De valurile vieții grele,
Ușor tu ai putea să treci.

De-ai crede-n dragoste-arătată,
Pe cruce sus când El murea,
Nu ai cunoaște deznădejdea,
Ce clatină ființa ta.

Ai fi mereu doar în picioare,
Chiar și-n furia cea de vânt,
De crezi în jertfa cea adusă,
De Dumnezeu pe-acest pământ.

De-ai crede pe deplin cuvântul,
O clipă nu ai poposi,
Înaintarea ta în viață,
Vre-o dată ea nu s-ar opri.

Slujind în vremurile grele,
Doar biruință vei afla,
Credința poate-n orice vreme,
Puteri doar noi ca să îți dea.

De-ai crede astăzi răsăritul,
Că este-adus de Dumnezeu,
Ai rămânea fără de teamă,
În noaptea lungă când ți-e greu.

Nădejdea marei biruinței,
Te va-nsoți în clipa grea,
De te încrezi doar în puterea,
Ce Domnu-o poate doar avea.

De-ai crede-ngenuncheat în rugă,
N-ai fi vre-o dată clătinat,
Căci rugăciunea este viață,
Ea este har nemăsurat.

Ea te ridică când prin vale,
Sleit tu ești adeseori,
Doar crede ca să vezi lumina,
Care străbate munți și nori.
Amin