Mă sui din tristele adâncuri
spre zâmbetul iubirii Tale
ca-nspre-o minune care-mi iese
întâmpinându-mă în cale.

Dar cum să pot Isuse, oare
vreodată-n taina ei pătrunde
când întunericul luminii
mi-o înfășoară și-o ascunde!

Când toate simțurile mele
în pipăirea mâinii puse
ca orbii, bâjbâind, Te caută
să pot să Te-nțeleg Isuse.

Cărările vieții toate
mi le-am făcut de-acuma una
cu ea să pot s-alerg spre Tine
mai însetat ca-ntotdeauna.

Din toate fragedele fețe
ce mi le-ai vrut cât mai divine
mi-am refăcut Isuse chipul
cu care-ai vrut să vin spre Tine.

Pecetluiește-mă cu semnul
de înfiat al Jertfei Sfinte
ce-mi face Porțile deschise
și slava slobodă nainte.