Tu care-ai fost cu mine mereu nedespărţit,
pe toate-a mele drumuri şi-n toate-a mele zile,
- fii şi mai lângă mine acuma la sfârşit
ferind a mele temeri şi luminându-mi-le.

Domnul meu Iubit - du-mă liniştit
către-al meu sfârşit,
iar în clipa grea - fii lumina mea
pân-la dreapta Ta.

Când luptele de duhuri mă-nvăluiesc vârtej
şi-ntunecate suliţe străpung a mea lumină,
Tu Soare Scump, trimite-mi, cu orişice prilej
o rază din izbânda ce-o faci curând să vină.

Mai moale untdelemnul mi-l picură tăcut
pe ultimele rane ce-mi ard mai dureroase,
şi, după plata lumii, - îmi pune-al Tău sărut
pe ultimele lacrimi ascunse şi sfioase.

Tu care ştii ce-amară e cina cu-acel
ce peste-un ceas aduce pe cei ce-au să Te lege,
o, fă-mă şi pe mine să-l pot cu-acelaşi fel
pe-al meu, aşa ca Tine, ierta şi înţelege.