Ce dulce mi-i când ochii se umplu de lumină
şi inima se umple cu sfânta-nfiorare,
şi zările se umplu de îngeri ce se-nchină
şi toată Firea-i plină
de Nalta Sărbătoare.

Atunci îmi plec genunchii şi simt cum lângă mine
pe-un umăr şi pe altul se-apleacă frunţi iubite,
şi toată rugăciunea mi-i lacrimi şi suspine,
şi toate-s pline-pline
de taine nerostite.

Şi locului sub cruce unde-am trăit minunea
îi cresc înmiresmate flori albe de scumpie,
şi simt cum tot cuprinsul îl umple rugăciunea,
şi Slava şi Genunea
întregi Îţi cântă Ţie.

Ce dulce mi-i Isuse această împletire
de cântec şi lumină, de flori şi rugăciune,
când cele şapte ceruri sunt toate o iubire
şi noi o contopire
în Veşnica Minune.