Doamne, mă ridică, iarăși!
Sunt un bulgare de lut
Care-a vrut să se ridice,
Dar s-a frânt și a căzut.

Doamne, sufletul îmi plânge!
Simt cum ard de dorul Tău.
Ține-mă și azi de mână
Și ferește-ma de rău!

Nu sunt decât biată umbră
Risipită pe pământ.
Dar prin Tine văd lumina,
Când ascult al Tău cuvânt.

Nimenea nu e ca Tine,
Blând și bun și iertător.
Corn al abundenței, sacru,
Apă vie și Izvor.

Eu sunt doar păcat și tină,
Dar prin tine-am fost iertat.
M-ai spălat în Sfântu-Ți sânge
Și sunt astăzi vindecat.

Mă aplec cu pietate
Si-mi îndrept fața spre Cer.
Mi-ai făcut atâta bine,
Azi Te laud, nu-ți mai cer! ! !