Pe muntele acesta
pe care-acuma vin
aş vrea Isuse singur
să cad - şi să mă-nchin...
Când soarele departe
apune după stânci,
o jale ca de moarte
îmi stoarce răni adânci.

- Cum tremură lumina
şi moare după zări,
aşa plâng de ruina
acestei dragi Lucrări.
Cum plâng după-acest soare
orfanele poteci,
aşa de fraţi mă doare
când se despart pe veci.

- Cum îndreptarea-ncinge
toţi codrii depărtaţi,
aşa păcatul stinge
iubirea dintre fraţi...
- Ascultă-mă Isuse
şi vino-n ajutor,
ori fă de pe-acest munte
să nu mă mai cobor!