Prin vremi vedem cum urcă spre Golgota Trecutul
- părinţii-atâtor timpuri şi neamuri-mormântate,
şi-Acolo închinându-şi lumina şi-nceputul
s-au reîntors în slava ţărânii împăcate.

Prin vremi vedem cum urcă spre Golgota furtuna
cu urlete-agitându-şi ciocanele şi parii,
- şi-apoi neputincioasă recade totdeauna
spre-a reîncepe iarăşi când se-nnoiesc tâlharii.

Şi-acum vedem Sfârşitul, cu ura-nfumurată
spre Cruce agitându-şi maşina şi bastonul,
dar şi el şi-are soarta ştiut ne-nlăturată
cum şi-a avut sentinţa odată Babilonul.

... Prin vremi vedem urcându-şi spre Golgota - fecioare
iubirile şi corul, genunchii şi-adorarea
şi cum trecând prin Cruce - ies Dincolo în Soare...
- şi recunoaştem Doamne eternă Neschimbarea.