Chiar încercată cel mai greu,
nu te mâhni, iubirea mea...
Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu
va fi al tău, al tău mereu,
nu-i nimeni să-ţi mai ia.

Lumina ce ţi-a dat-o El
nu-i nor, s-o poată nimici,
va trece noaptea de-orice fel,
răsare Soarele şi El
pe veci ţi-o va ivi.

Comoara care El ţi-a dat
nu-i nimeni a ţi-o mai lua,
nici focul cel înverşunat,
nici valul cel înfuriat
- ea-n veci rămâne-a ta!

Ce Domnul tău ţi-a dăruit
la El, Isus îţi ţine-ascuns...
Și vine ceasul fericit
când tot ce ţi-a făgăduit
îţi vei primi-ndeajuns.

Nu te mâhni, iubirea mea,
ci suferă mereu şi crezi.
Sfinţeşte-ţi hotărârea grea
căci astăzi nici nu ştie ea
ce-i ţine Dumnezeu!