Precum Regina Nopții împrăștie parfumul,
Și noi, în bezna lumii, să ne-adorăm Stăpânul!
Cu ode ca un fulger pe bolta-ntunecată,
Când stelele pălesc, luna se face mată.
După steaua Polaris se ia timonierul:
Pe noi, prin marea lumii, să ne conducă Cerul!
Se va-mplini versetul de inimă aproape:
Când vom păși pe mare, să nu ne-nghită ape!
Așa cum filomela își strigă-n vară dorul,
În arșița prigoanei, vestim Mântuitorul!
Când perla-Mpărăției, în noi, ne e odorul,
Prin cântece de slavă, să ne sfințim cuptorul!
Și-așa-n flăcări de ură, noi vom trăi minune:
Focul nu ne va arde, nu vom pieri-n genune!
Isus este Stăpânul, ne e Timonierul,
Cu Salvatoru-n frunte, noi vom ajunge Cerul!
Într-un moment de oboseală și de depresie