Unde-aș fi fost?

Un călător sunt spre eterna țară
Spre locul mult prea binecuvântat
Unde pentru vecie-i primăvară
Iar Domnul slavei este Împărat.
Acolo este fericire sfântă
Căci lacrimi și dureri acolo nu-s
E țara unde orișicine cântă
Și-aduce slavă Domnului Isus.
E țara ce-i scăldată-n sărbătoare
Mult prea măreață de cum o gândim
Unde nu e păcat, nici întristare
Și totul ne așteaptă să venim.
Spre-acesta loc poate merge oricine
De vrea cu pocăință a veni
La Domnul strălucirilor divine
Ce poate pe oricine mântui,
Dar sunt atâți ce rătăcesc departe
De Brațul Lui atât de iubitor
Și se avântă-n drumul înspre moarte
Cu sufletul așa nepăsător,
Căci nu-nțeleg ce slavă îi așteaptă
Prea amăgiți de ce e trecător
Iar pasul lor în grabă se îndreaptă
Spre locul chinului îngrozitor.
Domnul mai cheamă astăzi pe oricine
Căci mai dorește să ofere har
Doar cine vrea și cu căință vine
Va fi salvat de-al lui păcat murdar,
Căci va veni o vreme, nu-i departe
Când cei nepăsători vor regreta
Că au ales cărarea înspre moarte
Și n-au dorit eliberarea Sa.
În jur este atâta nepăsare
În sufletele care rătăcesc
Pe o cărare ce-i amăgitoare
Și unde liniștea nu și-o găsesc,
Căci sunt prea cuceriți de pofta firii
Urmând un drum mult prea întunecos
Ce e departe de Calea iubirii
Ce se găsește la Isus Hristos.
Din rândul lor m-ai cucerit pe mine
Cu-a Ta iubire ce mi-ai arătat
Când ai dorit să mă atragi spre Tine
În timpul când nimic n-am meritat.
Pentru aceasta îți aduc cinstire
Și mulțumire din suflet mereu
Că ai privit cu milă și iubire
Și-ai liberat de rău sufletul meu.
Ai transformat ființa mea întreagă
După-al Tău chip și după voia Ta
Ca necurmat pe Tine să Te-aleagă
În orice zi pentru a Te urma.
Sunt bucuros și fără încetare
În fața Ta doresc cât voi trăi
În umilință și cu adorare
Să mă proștern în fiecare zi,
C-am înțeles cu câtă îndurare
Te-ai aplecat spre mine-un păcătos
Să mă salvezi din drumul spre pierzare
Și să m-ajuți ca să-Ți fiu credincios.
Înțelegând a Ta sfântă-ndurare
Și-a Ta iubire mă-ntreb acum
Unde-aș fi fost, în ce-ntuneric mare
De nu mă căutai pe-al morții drum,
De nu mă culegeai ca pe o floare
Din praful drumului în care-am fost
Așa murdar și fără-ajutorare
Căci nimeni să mă scape nu a fost?
Aș vrea să-Ți mulțumesc pentru vecie
Că ai salvat de rău ființa mea
Ca-ntotdeauna să-Ți dau slavă Ție
Și să rămân cu Tine pururea,
Căci pe-acel plai de sfântă fericire
Ce cu iubire mi L-ai pregătit
Voi preamări pe veci a Ta iubire
O, Domnul meu Măreț și Preaiubit.