Îmi pare câteodată
că nu ştiu cât mai ţine
zăcerea mea uitată
aici fără de Tine,
şi-atuncea mi se lasă
pe suflet o povară,
un munte mă apasă
şi-o apă mă-nfăşoară...
Isuse, vin-la mine
când zac fără de Tine
şi apa mă-nfăşoară.

Mă doare câteodată
tot sufletul din mine
şi-o noapte-nfricoşată
îmi pare că tot vine,
că gheaţa mă va prinde
şi fiara mă va-nghite,
şi iuda mă va vinde
- şi toate-mi par sfârşite...
Isuse, vin-la mine
când zac fără de Tine,
şi toate-mi par sfârşite.

Se stinge-atunci deodată
lumina mea întreagă,
credinţa-i îngropată,
nădejdea-i fără vlagă,
şi dragostei îi pare
că toate au să-i moară...
- O, vin-atunci Isuse
şi-nvie-mi-le iară,
Isuse, vin-la mine
când zac fără de Tine,
şi-nvie-mi-le iară.