Ne grăbim... Alergăm de cu zori în apus
Și ne plângem mereu că nu-i timp îndeajuns...
Alergăm spre niciunde dar mereu alergăm
Să avem tot mai mult și mai mult adunăm...
Am uitat să privim cu speranță spre cer
Rătăcim alergând printr-un trai efemer
Nu mai știm să zâmbim... Nu mai știm să iertăm
Iar iubirea-i puțină și prea rar o mai dăm...
Uneori ne cuprinde teama că într-o zi
Nu știm când, nu știm cum timpul se va opri
Și odată cu el vom sfârși alergarea
Când pe doruri și vise se va cerne uitarea
Totuși, nu ne oprim... alergăm, alergăm...
N-avem timp să zâmbim n- avem timp să cântăm
Dar mai este o șansă: Într-un trai efemer
Să ne-oprim și apoi s-alergăm către cer!

Vulcan-13-03-2025
Mary