Îndepărtata mea iubire
ce printre lacrimi Te privesc
spre Tine sufletu-mi se-ntinde
cu-n foc ce nu-l mai stăpânesc
și azi și ieri și zi și noapte
și treaz și-n somn și-n mers și-n loc
și nimeni și nimic pe lume
nu-mi poate potoli-al Tău foc.

O, cum să-mi pot opri suspinul
să nu se-atingă de fior
și lacrima dinspre lumină
și rugăciunea dinspre dor
și buzele dinspre sfințirea
Dumnezeiescului mister
și inima dinspre trăirea
îmbrățișărilor din cer?

O, Taină Sfântă ce mă-nlănțui
de peste-atâtea depărtări
și mă-mpreuni de peste-atâtea
adânc despărțitoare stări
și mă-ntărești să-nfrunt atâtea
înspăimântate-mpotriviri
Isus, Te preamăresc din pragul
Eternei nemaidespărțiri!