Lumea-i plină de minuni
Prezentate cu reclamă
Nu de oamenii cei buni,
Ci de cei răi de bună seamă.

Sau de genii, înțelepți,
Lucruri nemaiauzite.
Tot mai mult ai vrea să-nveți
Lucruri noi descoperite.

Dar există și minuni
La care nu te aștepți
Printre oamenii cei buni,
Printre credincioși și drepți.

Minuni ce te pun în uimire,
La care nu sunt explicații
Oricât ai căuta în fire,
Dacă nu ai revelații.

La care nu le-om ști secretul,
Numa-n ziua veșniciei.
Ele au din Dumnezeu proiectul
Nu din creierul trufiei.

Nu există-n lume boală
La Domnul să n-aibă leac;
Nici defect, nici poticneală,
Nu-L va depăși în veac.

Și pentru a face o minune,
Pentru izbăvirile cerești,
Ține bine minte azi, creștine:
Nu-i nevoie de eforturi omenești.

La șaizeci de ani trăiți,
Am simțit la ochi durere
Și-am fost la doctori renumiți,
Ca să-mi caut vindecare.

Ei mi-au spus să rabd în pace,
Că nu-mi pot face-atunci nimic,
Până boala stagiu-și face.
Cinci ani n-are rost să mă oftic.

Am cerut Domnului răbdare
Să pot trece fără cârtire,
Să biruiesc în încercare,
Să am statornică rodire.

După cinci ani, aproape am orbit.
Și doctorii atunci au confirmat
Că-i momentul cel mai potrivit:
Am fost propusă pentru operat.

Dar dintr-o oarecare greșeală,
Operația aceea nu a reușit,
Nu a adus o îmbunătățire reală
Și la un ochi complet am orbit.

M-au pansat cu bandaj mult
Și m-au trimis din nou în salon
Spunând că mare lucru n-au făcut:
Mă simțeam în abandon.

M-am plecat în salon la rugăciune.
M-am rugat Domnului cu credință
Să se-ndure, să facă o minune,
Crezând că toate Îi sunt cu putință.

Deodată, am simțit o mână cerească
Trecând pe deasupra bandajului meu,
Mai presus de simțirea pământescă,
Simțeam cercetarea lui Dumnezeu.

O operație care mi-a alinat durerea
Și mi-a vindecat rana sufletească,
Mi-a dat pe deplin mângâierea,
Bucuria-n Domnul a-nceput să renască.

În clipa aceea, am văzut prin bandaj.
Am fost cuprinsă de uimire.
Mi-a dat Domnul atunci și curaj
Și-am strigat către cer cu mulțumire.

„Îți mulțumesc, Isus, pentru vedere.
Binecuvântat fie Numele Tău sfânt!
Mi-ai dat cea mai mare avere:
Să nu fiu o oarbă pe pământ”.

Bolnavele din salon erau mirate,
Nu-nțelegeau de loc rugăciunea.
Făceau semne nedumerite din coate,
Neștiind că Domnul a făcut minunea.

Oricine ar fi fost împiedicat să creadă
Că cineva cu amândoi ochii bandajați
Ar putea cumva în jur să vadă,
Chiar dacă ochii i-ar fi vindecați.

Credeau că am o închipuire
Din cauza durerilor prea grele.
Eu le-am văzut a lor nedumerire
Și mi-am îndreptat privirile spre ele.

- Puteți să vă mirați de tot ce-ați auzit.
Dar prin îndurarea lui Dumnezeu,
Eu pot să văd foarte deslușit
Chiar și prin bandajul meu.

- Vă rog să chemați doctorul să vină
Să-mi dea jos degrabă pansamentul.
Dumnezeu a dat ochilor mei lumină
Și bandajul nu-și mai are rostul.

Când medicul aceasta a auzit
Nu voia nicidecum să vină.
Zicea că poate am înnebunit
Și nu mai am judecată deplină.

- Dați-i repede un calmant
Și mai stați de vorbă cu ea.
Să se prea agite este riscant,
Încurajați-o să-și recapete liniștea.

- Domnule doctor, zice că vede prin bandaj.
Veniți, că toată lumea vă așteaptă.
Scuzați-ne de acest deranj,
Dar starea este tensionată.

Medicul nu s-a lăsat convins,
Dar a pornit totuși spre patul meu
Și a rămas cu totul surprins
Când m-am ridicat să-l întâmpin eu.

- Cum te simți? M-a întrebat:
- Văd cu ochiul deslușit.
Dumnezeul meu m-a vindecat
Și rolul bandajului s-a sfârșit.

- Dacă vezi spune-mi cine a intrat?
- Domnișoara asistentă Macovei.
El mi-a zis cu glasul tremurat:
- Și cum e îmbrăcată dumneaei?

- Bluză roz pe sub halat,
Iar cerceii-s cu inele,
Păru-i lung și ondulat
Și are-n mână fișele.

Atunci pe loc mi-a scos bandajul
Și-a rostit cumva șovăitor:
- Parcă nu-i acesta ochiul,
Ceea ce văd e uimitor.

La scurt timp, mi-a făcut ieșirea
Și mi-a dat adresa de acasă,
Ca să-l vizitez odată el dorea
Să-i povestesc experiența misterioasă.

Am ieșit din spital fericită
Că pot vedea deslușit în jurul meu,
Cu inima veselă și mulțumită
De tot ce mi-a făcut Dumnezeu.

L-am căutat pe doctor odată
Și m-a întâmpinat în ușă soția:
- Dumneata ești femeia vindecată
Care a schimbat soțului meu concepția?

Vreau să știți că are o stranie purtare,
Mereu îl găsesc plecat la rugăciune.
Petrece ore întregi în meditare
Și mereu de dumneavoastră-mi spune.

Le-am mărturisit de Domnul Isus,
Despre marea Sa îndurare,
De harul iertării ce-aduce de sus
La toți care cred mântuire.
Amin.
(Miercuri, 2 februarie 2022)
Sile Roske – Din Cuvântul Adevărului