Numai El mi-e ajutorul!

În tumultul vieții mele am nevoie de Isus
Ca să pot zbura cu El înspre patria de sus.
Căci acest pământ va arde și nimic nu va rămâne
Decât vaiete și lacrimi, amărăciune și suspine!

În tumultul vieții mele și în goana după vânt
Mă opresc din alergare să vorbesc cu Duhul Sfânt.
Și să-i spun Lui tot amarul, tot ce sufletu-mi rănește,
Căci de la multa suferință puterea mea mă părăsește.

Căci numai El mi-este nădejdea și ajutorul în necaz,
Atunci când sufletul îmi plânge și am lacrimi pe obraz.
Și numai Domnul mă întărește și mă alină în suferință
Fiindcă atunci mă cercetează și-mi încearc-a mea credință;

Ca să vadă de cârtesc sau rămân în ascultare,
Ori mă supăr și mă mânii și am în suflet neiertare?
Dumnezeu nu e ca omul! Pe El nu-L pot înșela!
Întrucât El îmi cunoaște și gândul meu și inima.

De aceea este bine de El să fiu ascultătoare
Căci în lupta cu păcatul cu El sunt biruitoare!
Nu-i mai mare împlinire decât să-L am pe Dumnezeu
Ca Prieten și ca Tată și la bine și la greu!

(18 martie 2025)