Moartea lui Moise

Autor: Traian Dorz | Album: Album Biblic Colorat | Tematica: Copii
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 18/03/2025

Referințe

Deuteronomul 32

Cântarea lui Moise
Deuteronomul 32:1 „Luaţi aminte, ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Deuteronomul 32:2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Deuteronomul 32:3 Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
Deuteronomul 32:4 El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
Deuteronomul 32:5 Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
Deuteronomul 32:6 Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel?! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?
Deuteronomul 32:7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
Deuteronomul 32:8 Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,
Deuteronomul 32:9 Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
Deuteronomul 32:10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
Deuteronomul 32:11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui,
Deuteronomul 32:12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Deuteronomul 32:13 L-a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
Deuteronomul 32:14 Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, Şi ai băut vinul, sângele strugurelui.
Deuteronomul 32:15 Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,
Deuteronomul 32:16 L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
Deuteronomul 32:17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.
Deuteronomul 32:18 Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
Deuteronomul 32:19 Domnul a văzut lucrul acesta şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
Deuteronomul 32:20 El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.
Deuteronomul 32:21 Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi. Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
Deuteronomul 32:22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins Şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
Deuteronomul 32:23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
Deuteronomul 32:24 Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri Şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
Deuteronomul 32:25 Afară vor pieri de sabie Şi înăuntru vor pieri de groază: Şi tânărul, şi fata, Şi copilul de ţâţă, ca şi bătrânul.
Deuteronomul 32:26 Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
Deuteronomul 32:27 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească Şi să zică: «Mâna noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
Deuteronomul 32:28 Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ Şi nu-i pricepere în ei.
Deuteronomul 32:29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege Şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
Deuteronomul 32:30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
Deuteronomul 32:31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.
Deuteronomul 32:32 Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;
Deuteronomul 32:33 Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
Deuteronomul 32:34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
Deuteronomul 32:35 A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.’
Deuteronomul 32:36 Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Şi că nu mai este nici rob, nici slobod.
Deuteronomul 32:37 El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,
Deuteronomul 32:38 Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Şi să vă ocrotească!
Deuteronomul 32:39 Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
Deuteronomul 32:40 Căci Îmi ridic mâna spre cer Şi zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
Deuteronomul 32:41 Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
Deuteronomul 32:42 Sabia Mea le va înghiţi carnea Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.»’
Deuteronomul 32:43 Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”
Deuteronomul 32:44 Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
Deuteronomul 32:45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
Deuteronomul 32:46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Deuteronomul 32:47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veţi trece Iordanul.”
Domnul vorbeşte lui Moise
Deuteronomul 32:48 În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
Deuteronomul 32:49 „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
Deuteronomul 32:50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
Deuteronomul 32:51 pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
Deuteronomul 32:52 Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.”

Domnul i-a grăit lui Moise: - Suie-te pe Nebo, sus
şi priveşte peste ţară de la Miazăzi spre-Apus.

Ţara asta minunată, Canaanul mult dorit
o să fie moştenirea Israelului iubit.

Tu aicea, pe-acest munte vei sfârşi viaţa ta,
n-ai să intri-n ea ci numai de departe-o vei vedea.

Iară Moise, pe-acest munte Domnului I s-a-nchinat
şi-o cântare de mărire fericit I-a înălţat.

Apoi binecuvântarea şi-a rostit spre-al său popor
- astfel s-a sfârşit viaţa marelui conducător.

Strălucită-i măreţia
unui asfinţit frumos
când pe el se oglindeşte
Faţa Soarelui Hristos...