Te duci și vii Ps. 121:8

Să te-nsoțească Domnul la plecare
Și tot cu El să vii și înapoi,
Căci fără El e totul doar gunoi,
Și rătăciri, și nicio-nduplecare.

Smerește-te în dulce aplecare
Sub mâna Lui și-ncrede-te apoi
Într-un toiag făcut dintr-un Altoi,
Ca dragostei să-i afli vindecare.

Te duci și vii cu El din depărtare
Apropiind de tine ochii goi
Ca să-i săruți cu milă pe-amândoi.

De-acum în veci, cu jertfa de iertare
Te va-nsoți, iubirea în șuvoi
Să curgă blând și fără de hotare.