Absalom

Autor: Traian Dorz | Album: Album Biblic Colorat | Tematica: Copii
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 19/03/2025

Referințe

2 Samuel 18

Absalom ucis de Ioab
2 Samuel 18:1 David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 Samuel 18:2 A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.”
2 Samuel 18:3 Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră şi, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”
2 Samuel 18:4 Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.” Şi împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
2 Samuel 18:5 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
2 Samuel 18:6 Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
2 Samuel 18:7 Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
2 Samuel 18:8 Lupta s-a întins pe tot ţinutul şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
2 Samuel 18:9 Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte.
2 Samuel 18:10 Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.”
2 Samuel 18:11 Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu.”
2 Samuel 18:12 Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: ‘Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!’
2 Samuel 18:13 Şi, dacă l-aş fi omorât mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.”
2 Samuel 18:14 Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
2 Samuel 18:15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.
2 Samuel 18:16 Ioab a sunat din trâmbiţă, şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
2 Samuel 18:17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
2 Samuel 18:18 Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N-am fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Şi a pus numele său stâlpului, care şi astăzi se numeşte Stâlpul lui Absalom.
Solia lui Cuşi
2 Samuel 18:19 Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.”
2 Samuel 18:20 Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”
2 Samuel 18:21 Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga.
2 Samuel 18:22 Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.”
2 Samuel 18:23 „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi.
2 Samuel 18:24 David şedea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur-singurel.
2 Samuel 18:25 Caraula a strigat şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.” Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
2 Samuel 18:26 Caraula a văzut un alt om alergând şi a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.” Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.”
2 Samuel 18:27 Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.” Şi împăratul a zis: „Este un om de bine şi aduce veşti bune.”
2 Samuel 18:28 Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.”
2 Samuel 18:29 Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău, dar nu ştiu ce era.”
2 Samuel 18:30 Şi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.” Şi Ahimaaţ a stat deoparte.
2 Samuel 18:31 Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”
2 Samuel 18:32 Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!”
2 Samuel 18:33 Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

După multă vreme David, după multe biruinţe
a ajuns să facă faţă unei grele suferinţe.

Absalom, ca cel mai mare dintre fiii lui, un rău
uneltea contra lui David, să-i ia dânsul locul său.

Şi-a strâns arme, şi-a strâns gloată
- şi-atunci David a fugit
însă Absalom cu ură l-a căutat şi urmărit.

... S-a-mpărţit poporu-n luptă, şi-a învins pe Absalom
el fugind grăbit rămas-a spânzurat de păr în pom.

Cineva trăgând cu arcul, cu-o săgeată l-a străpuns
- iată fiul cel netrebnic în ce stare a ajuns...

Nu te ridica vreodată
contra tatălui tău bun
nici în contra mamei tale
c-ai s-ajungi să mori nebun.

Ci cu dragoste cinsteşte-i
şi-i ajută credincios
fii-le supus în totul
şi te va cinsti Hristos.