Prorocul Ilie

Autor: Traian Dorz | Album: Album Biblic Colorat | Tematica: Copii
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 19/03/2025

Referințe

1 Imparati 17

Prorocul Ilie
1 Imparati 17:1 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”
1 Imparati 17:2 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
1 Imparati 17:3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
1 Imparati 17:4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
1 Imparati 17:5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
1 Imparati 17:6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu.
1 Imparati 17:7 Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
Văduva din Sarepta
1 Imparati 17:8 Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
1 Imparati 17:9 „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”
1 Imparati 17:10 Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”
1 Imparati 17:11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”
1 Imparati 17:12 Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”
1 Imparati 17:13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
1 Imparati 17:14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.’”
1 Imparati 17:15 Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme au avut ce să mănânce ea şi familia ei şi Ilie.
1 Imparati 17:16 Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
Învierea fiului văduvei
1 Imparati 17:17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
1 Imparati 17:18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”
1 Imparati 17:19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
1 Imparati 17:20 Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”
1 Imparati 17:21 Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”
1 Imparati 17:22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat.
1 Imparati 17:23 Ilie a luat copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”
1 Imparati 17:24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Marele proroc Ilie locuia în Galaad
iar poporu-n vremea-aceea avea viaţa ca de iad.

Ahab era împăratul şi-L ura pe Dumnezeu,
Izabela-mpărăteasa Îl ura şi mai din greu.

Iar Ilie-a zis: - Viu e Dumnezeul meu Cel Sfânt
că nici rouă şi nici ploaie n-au să cadă pe pământ.

Ci numai după cuvântul care îl voi spune eu
- şi-apoi s-a ascuns departe, îndemnat de Dumnezeu.

El sta lângă-un râu iar corbii i-aduceau mâncare-n cioc
dar credinţa lui în Domnul nu s-a îndoit deloc.

Mustră viaţa păcătoasă
şi-mpăratul odios
orişicât ar fi să suferi
- te va izbăvi Hristos...