Să nu disprețuiești

Să nu disprețuiești nicicând un început mai slab,
Și nu jigni pe cel ce-n umilință,
Mi-aduce jertfă la altar,
Plângând, sub arșița căință.

Să nu disprețuiești nicicând pe cel ce vrea,
Din răsputeri prin vânt, furtună grea,
Să-nalțe sus drapel biruitor,
Chiar și atunci când rănile îl dor!

Să nu disprețuiești nicicând pe cel ce este,
Zdrobit sub încercările ce dor,
Ci mai de grabă mâna ți-o întinde,
Și lasă-te să fii un ajutor!

Să nu disprețuiești nicicând pe nimeni,
Căci nu sunt date toate și la fel,
Ci fiecaruia-i încredințez Eu, Domnul,
După măsura de credință ce o poartă-n el.

Să nu disprețuiești pe cel ce te lovește,
Căci poate e un test lăsat în calea ta!
Căci Eu am părăsit chiar slava,
Și-am fost disprețuit și osândit pentru a te salva!

Să nu disprețuiești dar, nici mustrarea,
Când vreau prin cineva a-ți corecta,
Vorbirea, traiul sau purtarea,
Căci vreau să semene la fel cu-a Mea!

Privește dar cu milă și iubire,
Așa cum și Eu azi privesc,
Și-aș vrea ca-ntreaga omenire,
Să accepte prețiosul dar măreț!

Iubește dar, iubește-n orice clipă,
Și dă-te, tu, o pildă tuturor;
Călcând zilnic pe-a Mele urme,
Vei ridica un steag biruitor!

Căci doar prin Mine biruința-i dată,
Acelor ce-mplinesc Cuvântul Meu,
Și se silesc să-și țină haina nepătată,
Iubind aproapele, iubind pe Dumnezeu!

Amin!
A. M.