Când nimeni nu vede, când nimeni nu știe,
În taina tăcerii tu luptă-n genunchi;
Păstrează aprinsă a rugii făclie,
Căci Domnul mai face cărări prin pustie
Și flori de speranță mai cresc în mănunchi.

Deschide zăgazul să curgă fierbinte
Izvorul de lacrimi din duhu-ți zdrobit
Spre tronul de milă; la frânte cuvinte,
La dor și suspine Isus ia aminte,
Că-n lumea durerii și El a trăit.

Când nimeni nu vede și nimeni nu știe
Durerea ce-o strângi suspinând în mănunchi,
Isus îți croiește un drum prin pustie,
Și-n taina tăcerii, în noaptea târzie
Câștigi biruința luptând în genunchi.