Toate trec, dar de-ai credință
Neclintită-n Dumnezeu,
Știi că nu-i nimic statornic
Pe acest pământ vremelnic,
Nici ușorul, nici ce-i greu,
Toate trec și vin mereu.

Rabdă când e greu, că trece.
Uită binele făcut.
Vei rămâne-un vas de cinste,
Prin credință mergi ’nainte.
Cât rămâi și n-ai căzut,
Nu vei fi un fiu pierdut.

Dragul meu, a ta credință
Ți-o păzește neclintită.
Ca și stânca nemișcată
De orice valuri, niciodată,
Ea rămâne liniștită,
Cât ar fi de mult lovită.

Niciodată-ademenită
Nici de-a vântului ispită,
Nici mișcată și-nfricată
De furtuna-nfuriată
Sau de-a valurilor muget
Când e marea-nvolburată.

Draga mea, a ta credință
Tare-n Dumnezeu să fie.
Și mai mult ca orice-n viață
Domnului să-I ceri povață.
Mai mult ca orice bogăție
Să-ți dorești a Lui împărăție.

Căci, când viața e-o clipire
Între leagăn și mormânt,
Prin credință-ai moștenire
În eterna fericire,
Pe vecie, cerul sfânt
Și vei uita de-acest pământ.
Amin.
(Miercuri, 7 octombrie 2020)