De tine o Doamne mare
Eu astăzi m-am rușinat
Tăcând ne-ascultând îndemnul
Ca pe tine să te fac de cunoscut
Si de multe ori ca și astăzi
De tine eu m-am lepădat
Iar pe Duhul tău l-am întristat
Când pentru tine n-am lucrat
Prin glas blând și iubitor
Mi-ai vorbit stăruitor
Nu te mai rușina de Mine
Căci mă rușinez și Eu de tine
Ajută-mă te rog Isuse
Pe tine să te cinstesc mereu
'Naintea celor morți dar vii
Lăudând cu bucurie, numele Tău
Fă de-acum tu ce dorești
Ca rușinea mea să moară
Iar de ființa mea firavă
Tu, de astăzi, să te folosești
Șii răspândind a ta sămânță
Ca și Petru după căință
Să vorbesc cu îndrăzneală
Cuvântul tău fără șovăială
Și doresc, o, Grădinare
Celor ce prin mine le vorbești
Să le faci parte de salvare
Ca acelora din cetatea Ninive!
Amin!
Poezie primită în urmarea mustrări în dragoste a Duhului Sfânt, când de cele mai multe ori nu doresc să-l mărturisesc pe Împăratul deși El a pregătit tot timpul momentul perfect