Când vasul ți-e gol, tu privește în sus
Spre Cel ce-a creat omenirea,
E Cel ce lumina îl lume-a adus
El poate să-ți spună menirea.

Când vasul ți-e gol, nu privi spre pământ,
Căci tot ce se vede va trece,
Privește în sus, dincolo de vânt.
La Cel ce în veac dăinuiește.

Atunci când tu simti că vasul e gol
Atunci e prilejul, creștine,
Să ceri mai cu dor din al cerului foc
Să cauti să urci culmi divine.

Dar când tu nu simti că vasul ți-e gol
Când crezi că esti bine cu tine
Când inima ta-i linistita pe tron
Atunci tu să știi că nu-i bine.

Când inima nu îți mai dă din fiori
Când totul in jur te-amăgește
Când nu mai doresti miresme de zări
Atunci, nu uita, nu esti bine.

O inimă-n clocot mereu va dori
Mai mult de la El, mai fierbinte,
Căldut dacă esti, crezi că-i bine așa
Dar pentru cer, să știi, nu esti bine.

Când vasul ți-e gol și tu simți că dorești
Ca Domnul să umple paharul
Atunci e momentul, un pas, înc-un pas
Să-i dai lui Isus tot amarul.

Atunci e momentul ca-n El, negresit,
Să cresti tot mereu în putere,
Credință, naâdejde, iubire, Cuvânt
Simțind dulcea Lui mângâiere.

Când cauți mereu tot mai mult să primești
Din Duhul Său Sfânt zi de zi
Vei creste în El, vei primi ce dorești
Și-n inima El va domni.

Dar totul începe când realizezi
Că tu ai nevoie de Cer
Credință deplină în El vei avea
Și pace în sufletul tău!
-AMIN-